Vegetația. Zonele în care se dezvoltă masivele de sare sunt caracterizate prin prezența sărăturilor. Acestea constau din suprafețe întinse acoperite cu puternice eflorescențe saline mai ales în sezoanele secetoase. Asociațiile vegetale sunt cele caracteristice zonei de silvostepă, cu un grad de stepizare înaintat.

Vegetația  este constituită din halofite dispuse în zone relativ concentrice, pe genuri şi specii, după gradul de concentrare a sărurilor. Vegetația ierboasă este foarte variată, în funcție de complexitatea condițiilor ecologice. În zona centrală a sărăturilor întâlnim Salicornia herbacea şi Suaeda maritima, iar cercul exterior este format din Salicornia herbacea în asociație cu Aster tripolium, Aster transilvanica și Aster lemnosa. Genurile: Salsola, Salicornia si Tamarix împrumută solului un colorit specific, roşu-violaceu.

Pe versanții sudici ai zonei microdepresionare de la Băile Sărate Turda predomină asociațiile de Festuca sulcata, Carex humilis, Stipa lessiugiana, Stipa capillata, Stipa pulchyoria. Pe terenurile degradate prin eroziune (partea sudică a  Văii Sărate) se întâlnesc asociații de tipul Stipa sp. şi Thymus sp.  Pe versanții nordici sunt răspândite asociațiile de Festuca sulcata, Festuca pseudovina şi Danthonia calycina. La altitudini de peste 400 m se află asociații de Brachypodium, Bromus şi Agrostis.

Este specifică lipsa pădurilor, excepție făcând pădurea din dolina Băilor Sărate Turda ce ocupă panta estică şi sudică a perimetrului, fiind o plantație datând de pe la anul 1900.

Pe terenurile sărate din patul Văii Sărate și din zona central-sudică a microdepresiunii Băilor Sărate se poate observa o repartiție zonală a plantelor. Acestea sunt dispuse aproximativ concentric față de ochiurile sărate, astfel (de la centru spre periferie):

  1. Salicornia herbacea, Suaeda salinaria;
  2. Puccinellia limosa, Aster tiripolium, Triglochin maritimum, Scorzonera parviflora;
  3. Limonium gmelini, Aster linosyris;
  4. Artemisia salina dispusă la periferie sub forma unui brâu de culoare cenuşie.

În anul 2000 prin Legea nr.5 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, a fost instituită o arie naturala protejată de interes național – Sărăturile Ocna Veche – cu o suprafață de 10 hectare.